Ascultă Online Radio Cernăuți

30 oct. 2011

Premiile Fundatiei Culturale Bucovina



TREI NORDBUCOVINENI – LAUREAŢI AI PREMIILOR
FUNDAŢIEI CULTURALE A BUCOVINEI
Cu 17 ani în urmă prestigioasa Fundaţie Culturală a Bucovinei, o adevărată instituţie de cultură suceveană, a hotărât să instituie şi să acorde premii anuale pentru cele mai importante realizări în domeniul literaturii, artei, culturii şi ştiinţei din întreg arealul bucovinean.

Din juriul care a examinat lucrările nominalizate pentru premiere au făcut parte preşedintele Fundaţiei, economistul Dumitru Cucu, poetul Ion Beldeanu, profesorul universitar Mihai Iacobescu, istoricul şi criticul literar Nicolae Cârlan, publicistul Dumitru Teodorescu, director al cotidianului „Crai Nou”, doamna Alis Niculică şi domnul Vasile Păvăleanu.
Festivitatea de premiere a laureaţilor celei de a XVII ediţii – „Premiile Fundaţiei Culturale a Bucovinei” – s-a desfăşurat în ultima decadă a lunii trecute în localul Clubului Artelor Vizuale din incinta Shopping City-ului sucevean în prezenţa unui public numeros.

Printre cei peste cei 20 de laureaţi s-au numărat şi trei nordbucovineni, scriitorul Vasile Tărâţeanu, căruia i s-a înmânat unul dintre cele mai importante premii ale Fundaţiei – Premiul de Excelenţă, acordat pentru „întreaga activitate literară şi culturală marcată de dragostea pentru Neam, Adevăr şi Credinţă”, publicistul Dumitru Covalciuc, căruia i s-a acordat Premiul pentru publicaţii periodice, pentru că de 19 ani cu mari strădanii editează Almanahul cultural-literar „Ţara Fagilor” şi folcloristul Dragoş Tochiţă, pentru monografia etnografică şi etnofolclorică „Pătrăuţii de Sus şi oamenii săi”.

Cel de al doilea mare premiu al Fundaţiei, Premiul „Opera Omnia”, a fost acordat poetului sucevean Ion Cozmei.

Celelalte premii au fost conferite poetei Carmen Veronica Steiciuc, pentru volumul de poezie „Vitrina cu dimineţi circulare”, doamnei Mariei Elena Cuşnir, pentru volumul de proză „Dialog cu umbra mea”, scriitorului Gheorghe G. Patza (cartea pentru copii).

La capitolul „Critică şi istorie literară” au fost premiate cercetătoarele Iulia Murariu, pentru volumul „Poezia lui Nicolae Labiş” şi Izabela Vântilă, pentru volumul „Gellu Naum. O călătorie spre arhetipul interiorităţii”.

Academicianul Dimitrie Vatamaniuc şi părintele Constantin Hrehor au fost premiaţi pentru volumul „Convorbiri sub scara cu îngeri”, apărut la Editura Timpul din Iaşi; profesorul Petru Bejinariu, pentru volumul „Educaţie şi identitate”; monahia Elena Simionovici, pentru volumul „Oameni la sfânta Mănăstire Voroneţ”; scriitoarea Doina Cernica, pentru cartea „Maestrul Ion Irimescu. Muntele la apus”; Vasile Diacon, pentru cele două volume de istorie „Berea la români”; ziaristul Tiberiu Cosovan, pentru volumul „Efigii în filigran – Profiluri autohton”.

Premiul pentru volum de ştiinţe economice s-a conferit unei echipe întregi din care au făcut parte doamnele Elena Maria Biji, Elizabeta Roşca, Eugena Lilea, Elizabet Roşca, Mihaela Vătui.
Premiul pentru artă plastică a revenit lui Radu Bercea, iar cel pentru muzică domnului Emil Havriliuc.

De un premiu speciual s-a învrednicit Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”.
Nicolae HAUCA
ÎN FOTOGRAFII: imagini de la festivitatea de premiere.
Fotografii de autor.




28 oct. 2011

FUEGO LA BOIAN - 2011


https://www.youtube.com/watch?v=3JZ6UyNtlvE



https://picasaweb.google.com/116323888895066143709/LIBERTATEACUVANTULUICERNAUTINr43?authuser=0&feat=directlink
*** AICI SE POATE CITI ZIARUL IN MARIME NATURALA, ACCESAND INSTRUMENTUL "LUPA" DIN PROGRAMUL PICASA:
LIBERTATEA CUVANTULUI. CERNAUTI. Nr.43.

***

26 oct. 2011

„Natură moartă cu nepot obez” de Ion Sapdaru.



***

Spectacolul „Natură moartă cu nepot obez” la Cernăuţi
Descarca 266 foto de aici:https://picasaweb.google.com/116323888895066143709/NaturaMoartaCuNepotObezDeIonSapdaru?authuser=0&feat=directlink

În perioada 21-30 octombrie, pe scena impresionantului Teatru muzical dramatic regional academic „Olga Kobylianska” din Cernăuţi, se desfăşoară cel de-al VII-lea Festival zonal de comedie „Aplauzele de aur ale Bucovinei”. Oaspete şi participant al festivalului este Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi (România), care-i prezent la Cernăuţi, cu spectacolul modern, semnat de Ion Sapdaru „Natură moartă cu nepot obez”. Este o poveste în cheie tragicomică despre o iubire imposibilă dintre Pompiliu – un bărbat supraponderal care devine principalul într-o tabără matriarhală şi în urma unor intrigi pe care le organizează mătuşile sale, el suferă fiasco, şi o prostituată care îi aduce pe scenă pe: Volin Costin, Irina Răduţu Codreanu, Georgeta Burdujan, Anne Marie Chertic, Catinca Tudose.
După spectacol, pe canapelele roşii ale impresionantului Teatru din Cernăuţi a avut loc, într-o situaţie nenformală, o discuţie între spectatori şi jurnaliști cu regizorul, mebmrii juriului şi actorii Teatrului „Vasile Alecsandri” din Iaşi.
Actorul Volin Costin, care l-a jucat pe Pompiliu – băiatul obez, ne-a împărtăşit emoţiile trăite în scena Teatrului din Cernăuţi. „În primul rând este o emoţie specială pe care o am faţă de Cernăuţi ca istorie. În al doilea rând, am emoţia întâlnirii cu publicul românesc din această zonă şi evident că emoţia mea este dublă pentru că spectatorii de aici pentru mine sunt foarte scumpi când joc. Ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta, emoţia în ochii lor a fost mult-mult mai mare. E o emoţie mai specială, sincer!”, – a relatat el. Volin Costin joacă ca şi actor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, dar reprezintă un teatru, care este mai aproape de Cernăuţi – Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani. În acest spirit, direcţia Teatrului muzical dramatic regional academic „Olga Kobylianska” din Cernăuţi şi-a arătat disponibilitatea de a invita cu spectacole Teatrul din Botoşani, de asemenea, Teatrul din Cernăuţi va avea posibilitatea să joace în scena Teatrului din Botoşani.
Preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, Vasile Bâcu, a ţinut să mulţumească regizorului spectacolului pentru scenariul bine conceput – „Mulţumesc autorului scenariului pentru filosofia povestei tragicomice bazată pe eclectică pe contrast, pusă într-un spaţiu foarte restrâns şi care atinge foarte multe probele sociale, de fapt, această tragicomedie este la fel ca viaţa noastră”, – a spus el.
Într-adevăr, regizorul spectacolului, Ion Sapdaru, a ridicat două probleme sociale chuar foarte serioase şi importante: în primul rând, viaţa persoanele supraponderabile care nu întotdeauna se bucură de o susţinere din partea altora şi de posibilitatea de a se realiza. Cea de a doua – constă în grija exagerată, în implicarea părinţilor în viaţa copiilor, ceea ce influenţează grav viaţa acestora şi le face să devină infantili în viaţa lor de mai departe. Datorită acestui moment, spectacolul are şi o morală extraordinar de mare pentru părinţi.
Spectacolul semnat de Ion Sapdaru a fost examinat şi de Galina Kanarskaia, – cronicar teatral, redactor-şef la revista „Convorbiri teatrale”, care a opinat: „Este o piesă dureroasă şi este prima la acest festival, оn care nu prea contează textul, ci mai mult ceea ce se întâmplă acolo, pe scenă, оn general. Personal, pentru mine, conţinutul piesei este o poveste dureroasă în care se arată cum poţi să distrugi viaţa omului prin abuz de iubire. Mi-a plăcut foarte mult faptul că regizorul cu atâta străduinţă a arătat această „lume”, începând cu scenografia, pentru că este redată toată istoria acestei familii. Este nu numai povestea lui Pompiliu, ci povestea оntregii familii, a mătuşilor lui, cu speranţa lor de a iubi, cu dragostea lor pe care n-au avut-o şi, de accea au „prăbuşit” toată iubirea lor pe el. Mulţumesc regizorului pentru puritatea şi curăţenia gustului, deaorece toate personajele, chiar şi prostituata оn spectacol nu au impurităţii. Este o poveste despre durerea din viaţa oamenilor simpli, despre care teatrul, din păcate, vorbeşte tot mai rar. Este un spectacol bine articulate şi frumos. Îmi pare bine că de fiecare dată acest teatru aduce cвte un spectacol deosebit ca formă sau ca propunere”, – a opinat expertul.
Preşedintele juriului la Festival, regizorul la Teatrul Naţional „Maria Zankoveţka” din Lviv, a relatat: „Într-o oarecare măsură am obosit de formele exagerate, de prea multe forme, şi ced că teatrul, totuşi, începe să se întoarcă la esenţă. Mă închin în faţa actorilor de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi pentru că sunt adevăraţi profesionişti. Eu n-aş simplifica sensul spectacolului doar la diferenţele exterioare dintre oameni, fiindcă problema este mult mai complexă şi prevede cât umanitatea, cât şi relaţiile dintre oameni. Recunoştinţă pentru faptul că regizorul a provocat publicul să vină la piesa aceasta, că ei n-au rămas acasă în singurătatea lor, cum are loc în spectacol cu eroul principal – Pompiliu. Are un mare merit teatrul de la Iaşi prin faptul că provoacă publicul să-i admire”, – a menţionat
Spectatorii români din Nordul Bucovinei şi-au exprimat dorinţa ca la anul viitor Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi să vină cu o piesă clasică, de exemplu de Alecsandri sau Cargiale. Aceasta poate fi argumentat prin faptul că la spectacol erau foarte mulţi copii, care n-au posibilitatea să vină la un teatru în limba română. Ei sunt născuţi aici, încă mai studiază în şcolile româneşti şi au o mare nevoie de aşa ceva.
Adi Carauleanu, actor, director artistic al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, pe marginea cerinţelor spectatorilor cernăuţeni a ţinut să menţioneze: „Mă simt extraordinar de bine aici, am câştigat premii de fiecare dată, ceea ce este un lucru foarte important. Din discuţiile din seara asta au rezultat nişte idei pe care unii oameni le-au înţeles, iar alţii nu. De ce zic asta? Pentru că nu alegem оn mod special repertoriul Teatrului din Iaşi pentru să ne deplasăm la un festival. Din repertoriul pe care-l facem, noi fiind bugetari şi subordonaţi Ministerului Culturii din România, din ceea ce facem pentru ţară alegem texte, româneşti evident, să venim aici. Este foarte adevărat că întotdeauna am adus ca structură dramatică, ca structură regizorală texte pe spectacole diferite”. Mai mult decât atât, dl. Carauleanu a împărtăşit câte ceva şi din planurile Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi: „Cred că e un anunţ important, cel puţin pentru noi, cei din Iaşi, este un lucru extraordinar că am reuşit să punem la cale un festival, care se vrea în timp cel mai mare festival din Europa de Est cu titlul provizoriu „Europa - Est de tot”. Este ideea directorului general al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, regizorului, Hagi Culea. Am primit finanţare de la Ministerul Culturii din România pentru prima ediţie la care vor fi invitate trupe de teatru din Bălţi, Chişinău (Republica Moldova), Cernăuţi (Ucraina) şi Piatra-Neamţ, Botoşani, Galaţi (România). Denumirea festivalului va fi „Europa - Est de tot”, de ce anume Est de tot? Pentru că, geografic vorbind, este graniţa Uniunii Europene, dar noi vrem să deschidem această graniţă prin cultură, prin teatru şi să ajungem până la Moscova, Sankt-Petersburg”, - a comunicat el.

Ion Sapdaru, regizorul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, a relatat că după jocul pe scenele din Cerkasy, Lviv, Kiev şi ale altor oraşe din Ucraina, a văzut că trupa Tearului din Cernăuţi joacă extraordinar de bine atât în limba ucraineană, cât și în rusă. Ar fi fost genial dacă pe lângă Tearul „Olga Kobylianska” din Cernăuți va fi creată o trupă românească. Mai ales că actorii de origne română de la Teatrul „Olga Kobylianska” din Cernăuți vorbesc absolut senzațional limba română.
Limba română rostită de actorii de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi pe scena teatrului din Cernăuți a ridicat sala în picioare, cei patru actori ieşeni reuşind să îi impresioneze pe sutele de români care au venit special pentru o seară desprinsă, parcă, din literatura română. De pe scenă, actorii români au reuşit să vadă ceea ce numai dincolo de graniţele ţării se întâmplă – spectatorii cernăuţeni trăiau, alături de ei lmba română, creând o punte de suflet între Cernăuți și Iași, aducându-se aminte de rădăcinilor strămoşeşti.
George BODNARAŞ Fotografii de Nicolae HAUCA

Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români.

Cel de-al treilea Congres Internaţional al Jurnaliştilor Români, desfăşurat în oraşul Cernăuţi (Ucraina), în perioada 20 – 23 octombrie, sub genericul ”Identitate – Cultură – Mass-Media” a reunit reprezentanţi ai principalelor publicaţii de limbă română, ai societăţii civile şi ai autorităţilor din Ucraina şi din România.

Lucrările au fost deschise de preşedintele Forumului
Internaţional al
Jurnaliştilor Români, Romeo Couţi, si de Vasile Tărăţeanu,
redactor-şef al publicaţiei Arcaşul, din Cernăuţi,
care au salutat prezenţa unui număr mare de jurnalişti
români din mai multe ţări europene. La acest Congres,
în cadrul unei sesiuni de lucru au fost identificate
posibile soluţii pentru problemele cu care se confruntă
presa românească din afara graniţelor, dar şi pentru
problemele cu care se confruntă comunităţilor româneşti
din Ucraina, din regiuni precum ar fi zona Cernăuţi ori
Maramureşul de nord de Tisa. Au fost puse bazele unor
viitoare proiecte care pot contribui la susţinerea,
inclusiv financiară, a mass-media de limba română.
Asfel, vor fi realizate: un site pentru ziarul
”Zorile Bucovinei”, care apare deocamdată doar
în formă tipărită, organizarea de cursuri de jurnalism
on-line şi dezvoltarea de parteneriate media strategice.
Următorul congres va avea loc în oraşul Jula, din Ungaria,
ţară în care ziariştii români au enunţat, în repetate rânduri,
greutăţile pe care le întâmpină în exercitarea profesiei lor.
Propunerile subiectelor de discuţie prevăd şi fenomenul numit
etnobusiness, prin care o mare parte din resursele alocate
comunităţilor minoritare a fost acaparată de organizaţii
nelegitime, care îşi asumă o identitate etnică pe care nu o au,
dar sunt interesate să obţină fonduri publice alocate de
guvernele român şi maghiar.

Viceprimarul oraşului Cernăuţi, Petru Rotari.


A fost prezent şi viceprimarul oraşului Cernăuţi, Petru Rotari, de etnie română, care a salutat prezenţa invitaţilor: “Îmi pare bine că sunteţi aici, că aţi venit la Cernăuţi. Sper că toate speranţele dumneavoastră se vor împlini şi că acest congres va fi un succes”.

Nerecunoaşterea comunităţii româneşti din Serbia, de pe Valea Timocului.


Una dintre temele abordate a fost nerecunoaşterea comunităţii româneşti din Serbia, de pe Valea Timocului. Spre deosebire de românii din provincia sârbească Voivodina, care se bucură de o largă gamă de drepturi, minoritatea românească de pe Valea Timocului se confruntă cu ostilitatea autorităţilor locale şi, implicit, nerepectarea drepturilor, aşa cum au fost ele stabilite de documentele europene. Într-o situaţie asemănătoare se află şi comunitatea românească din Bulgaria.

Alexandrina Cernov – membru corespondent al Academiei Române.


În cadrul dezbaterilor, Alexandrina Cernov – membru corespondent al Academiei Române - a afirmat, că în comparaţie cu Serbia, comunitatea românească din Ucraina se află într-o situaţie mai bună, dar există încă multe neajunsuri. Printre acestea, demne de luat în seamă, sunt aspectele legate de nerespectarea prevederilor referitoare la accesul la învăţământul în limba română şi rezultatele recensământului de anul viitor care ar putea fi în dezavantajul românilor din Ucraina prin formularea unor întrebări din chestionarul standard, care ar putea induce în eroare. “Care este limba pe care o folosiţi? în loc de “Care este limba dumneavoastră maternă?” poate influenţa, evident, prin denaturarea realităţii, numărul oficial al românilor din Ucraina, care, prin astfel de manopere, poate scădea sub proporţia legală care stabileşte anumite drepturi pentru români.
De asemenea, în Ucraina, etnicii români sunt împărţiţi în două comunităţi, românească şi moldovenească. Acest lucru este de natură să diminueze impactul pe care l-ar putea avea o comunitate mai numeroasă, care doreşte să îşi păstreze identitatea.

Tatiana Popa, consulul general al României la Cernăuţi.

Prezentă la congres, Tatiana Popa, consulul general al României la Cernăuţi, a spus că “Lucrez de 20 de ani în diplomaţie, dar trebuie să recunosc faptul că în ultimii doi ani, de când ocup acest post, mi-ar fi plăcut să fiu căutată mai mult de presă. Aici, la Cernăuţi, veţi cunoaşte români care vă pot spune o adevărată istorie”.

Rolul presei în statele unde există comunităţi româneşti.


La rândul său, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni din cadrul Guvernului României, Eugen Tomac, a afirmat că instituţia pe care o conduce are obligaţia de a susţine asemenea iniţiative, precum rolul presei în statele unde există comunităţi româneşti. El a afirmat că este foarte important ca procesul de democratizare să fie cât mai accelerat.“Departamentul nostru va depune eforturi pentru ca orice publicaţie care are ce spune să poată exista şi să poată funcţiona. De foarte multe ori nu reuşim să răspundem tuturor aşteptărilor, tuturor apelurilor, dar ne străduim să facem cât mai mult. M-am născut în regiunea Odesa şi înţeleg foarte bine problemele pe care le au românii din afara graniţelor, inclusiv jurnaliştii. Este necesar un asemenea dialog, întâmpinăm cazuri în care există excese în ceea ce înseamnă terminologia. Recăpătarea identităţii este un proces de durată”, a afirmat Eugen Tomac.



Cel mai remarcabil promotor al valorilor româneşti în comunităţile din jurul României.


La finalul discursului, Eugen Tomac a înmânat premiul FIJR pentru acest an jurnalistului Cristian Tabără, realizator TV şi directorul Departamentului de Film din cadrul TVR, pentru cel mai remarcabil promotor al valorilor româneşti în comunităţile din jurul României.

24 oct. 2011

Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români./Международный конгресс румынских журналистов. 20 -23.10. 2011.

Альбом: Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români/Международный конгресс румынских журналистов. 20 -23.10. 2011.
Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români a organizat cea de-a III-a ediţie a Congresului Internaţional al Jurnaliştilor Români sub genericul IDENTITATE – CULTURǍ – MASS MEDIA si a avut loc la Cernauti, Ucraina, în perioada 20 -23 octombrie 2011.
Evenimentul a reunit numerosi reprezentanţi ai organismelor de presă şi ziarişti români din Ucraina, Republica Moldova, Serbia şi România.
Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români a reunite la Cernauti reprezentanţii mass-media, mediului asociativ, societăţii civile, mediului studenţesc etc, interesaţi de presa de limbă română din ţările cu comunităţi românesti, şi a urmărit identificarea unor soluţii pentru a face mai vizibilă presa românească din jurul României în ţară, operationalizarea unor filiale ale FIJR, stabilirea unui calendar anual de activităţi, lansarea unor publicaţii ale FIJR, etc. /
Международный форум румынских журналистов (FIJR) организовал 3-й Международный конгресс румынских журналистов под названием Идентичность - Культура - Средства массовой информации в г. Черновцы, Украина, с 20 по 23 октября 2011 года.
В мероприятии приняли участие представители прессы, различных организаций и румыноязычнх средств массовой информации из Украины, Молдовы, Сербии и Румынии.
Международный конгресс румынских журналистов был нацелен на объединение усилий представителей средств массовой информации, различных объединений, гражданского обществом и студенчества, заинтересованных в развитии прессы на румынском языке в странах, где есть румыноязычные общины, и ставил своей целью найти решения задач, чтобы сделать прессу вокруг Румынии более видимой в данной стране. FIJR открыл свой филиал в г. Черновцы, Украина, согласовал ежегодный календарь мероприятий, намеревается издавать публикации FIJR и т.д.

12 oct. 2011

Bucovina literara la 70 de ani.



Zeci de scriitori şi artişti din Suceava dar şi din ţară au participat astăzi la aniversarea a 70 de ani pe care revista “Bucovina Literară” i-a împlinit.

Potrivit conducerii bibliotecii „IG Sbiera”, locul unde are loc sărbătorirea, evenimentul face parte din ce de-a VIII-a ediţii a Salonului Literaturii Române din Bucovina.

Publicaţia „Bucovina literară“ a apărut la sfârşitul anului 1941, la început ca supliment literar al ziarului cernăuţean „Bucovina“, ajungând în scurt timp o revistă de sine stătătoare, cu o largă circulaţie, tipărită cu sprijinul Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Sărbătorirea celor 70 de ani de Bucovina Literara a reunit oameni de cultură, din Suceava dar şi din ţară.

Au fost prezenţi academician Dimitrie Vatamaniuc, Radu Aldulescu, Liviu Antonesei sau Liviu Papuc. “Cu această ocazie lansăm şi cartea Interviurile “Bucovinei Literare” 1990 – 2010, antologie realizată de Constantin Arcu şi Sabina Fînaru”, ne-a spus Gabriel Cărăbuş, directorul Bibliotecii IG Sbiera din Suceava.

Tot în cadrul manifestării a avut loc şi un moment muzical semnat de elevii Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu“ Suceava, dar şi lansări de carte.

SURSA: http://www.adevarul.ro/locale/suceava/70_de_ani_de_-Bucovina_Literara_0_571143332.html



9 oct. 2011

Constantin Dancoglu si Gheorghe Petrila expun “Culorile Venetiei".


Dupa succesul de public de care s-a bucurat expozitia de fotografii "Sufletul satului romanesc”, vernisata de artistii fotografi Constantin Dancoglu. E FIAP si Gheorghe Petrila A.FIAP, deschisa in data de 15 iunie 2011, in orasul Cernauti din Ucraina, iata ca, din nou, in organizarea Fotoclubului POZITIV din Cernauti,la Galeria de arta a Societatii pentru Literatura Romana "Mihai Eminescu",va fi vernisata o noua expozitie de fotografii semnata de cei doi artisti fotografi oradeni, Constantin Dancoglu si Gheorghe Petrila.Este vorba despre expozitia "Culorile Venetiei" Expozitia cuprinde 90 de fotografii color de dimensiunile 20x30 cm,montate pe cartoane negre de 30x40 cm. Expozitia va fi vernisata,duminica 09.10 .2011 la ora 12.00,in cadrul manifestarii internationale "Eu iubesc orasul Cernauti",cu ocazia Zilei orasului Cernauti. Expozitia este rezultatul bunelor relatii de colaborare statornicite intre Fotoclubul POZITIV din si Clubul fotografic "NUFARUL'din Oradea si se bucura de Patronajul Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania. Expozitia va ramane deschisa pana la data de 30 octombrie 2011.

Sursa: www.aafro.ro
http://www.aafro.ro/evenimente/rezultate-de-exceptie-obtinute-de--artistii-fotografi-oradeni-in-sua/

8 oct. 2011

Steve Jobs a murit ... "Cel mai frumos discurs din lume "




Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Multumesc mult.



___
Steve Jobs, co-fondatorul si directorul general al companiei Apple, a murit miercuri noapte la varsta de 56 de ani, din cauza unui cancer pancreatic care a recidivat.

Стив Джобс желал переосмыслить телевизоры, учебники и фотографию
22.11.2011 [16:00], Константин Ходаковский
В опубликованном на днях интервью The New York Times автор последней биографии Стива Джобса (Steve Jobs) господин Уолтер Исааксон (Walter Isaacson) сказал, что в глазах бывшего руководителя Apple главной проблемой современных телевизоров являются «сложные средства дистанционного управления». Стив Джобс полагал, что «нет причин» для того, чтобы телевизоры были столь сложны в использовании. По словам Уолтера Исааксона, Джобс «одолел» эти проблемы.



Но телевизоры были не единственной областью, к преобразованию которой Стив Джобс проявлял особый интерес. Биограф отмечает, что новатор желал принести перемены также в сферу учебников и фотографии. Уолтер Исааксон сказал, что решил в своей книге не сообщать подробности о будущих продуктах Apple, в особенности то, как они могут быть связаны с интересами Стива Джобса в области телевизоров, учебников и фотографии. Автор отмечает, что посчитал несправедливым по отношению к компании раскрывать эти подробности публично.



Сейчас можно лишь констатировать, что Apple начала действовать в сфере школьного образования с помощью своего планшета iPad, а в смартфонах компании уже не первый год отмечается повышенное внимание к встроенной камере: с каждым поколением она становится всё более совершенной и удобной. Особенно это чувствуется в iPhone 4S, во время презентации которого камера стала одной из главных новых функций аппарата. Однако к чему именно стремился Стив Джобс в развитии обоих направлений, пока остаётся загадкой.


Фотография, полученная с помощью iPhone 4



Фотография, полученная с помощью iPhone 4S
В биографической книге, поступившей в продажу в октябре, лишь отмечается, что господин Джобс «раскрыл секрет» упрощения HDTV и отметил, что потенциальный продукт Apple будет отличаться «самым простым пользовательским интерфейсом, который только можно себе представить». Возникшие на этой почве предположения говорят в пользу того, что Apple планирует выпустить в ближайшее время телевизор со встроенным голосовым помощником Siri. Times предполагает, что это произойдёт в 2013 году.



Также слухи указывают, что вице-президент Apple Джефф Робин (Jeff Robin), участвовавший в разработке iTunes и iPod, руководит усилиями компании по производству интернет-телевизора — устройства наподобие Google TV с поисковым движком, позволяющим пользователям легко запускать желаемый материал из различных источников, включая iTunes, Netflix и кабельную сеть.
Аналитики Шоу Ву (Shaw Wu) и Стирн Аджи (Sterne Agee) из Wall Street также сообщили, что Джобс был «очень взволнован» перспективой выпуска Apple TV, однако проект сдерживается сделками по лицензированию видеоматериалов, необходимых для создания успешного продукта.
Материалы по теме: