A plecat dintre noi Gheorghe Haficiuc

 

În Memoria. Gheorghe Haficiuc

Și acestea, constatăm cu surprindere, sînt afirmate de intelectuali bine informați care, în loc să-și îndrepte cercetările spre descoperirea corectă a trecutului, și-au permis să-l falsifice. Căci nu „păstorii nomazi” au lăsat pretutindeni (aceștia avînd în vedere spațiul etnogenetic valah, invadat ulterior de cuceritorii străini) denumirile culmilor muntoase, ci valahii carpatini și veneții - locuitorii autohtoni ai acestui spațiu, inclusiv Iliria cu litoralul Mării Adriatice și Albania actuală. Acest neam sedentar al veneților-iliri și așa-zișilor în letopisețelor rusești horvatî (hor-valatî, hor-vatî - „valahii munteni” care au vorbit aceeași limbă, fiind identici etnic și cultural-lingvistic, identitate păstrată în mare măsură pe alocuri pînă astăzi, sunt cei care au lăsat enormul număr de oronime, aceleași repetate simetric pe întregul spațiu, ca o dovadă a unității lor de neam, și nu aduse de niște enigmatici „păstori nomazi”, „descălecați” în urma cuceritorilor străini, după cum insinuiază cei lipsiți de spiritul onestității științifice, prefăcîndu-se a nu ști că invadatorii de toate soiurile și în toate timpurile nu vin să facă turism sau filantropie, ci ca să prade și să înrobească o populație sedentară, care trebuia să existe, altfel pe cine ar fi prădat și înrobit dacă această populație a „descălecat” în urma cuceritorilor ? Valahul dacă a și "descălecat" uneori, asta a făcut-o coborînd de pe cuptor, de lîngă nevastă-sa, dar numai în ograda gospodăriei sale și nici cînd în ograda altuia. MEMORIZAȚI, DOMNILOR REALI DESCĂLECAȚI PE CAPUL VALAHULUI ABORIGEN , ACEASTĂ AXIOMĂ ȘI NU VĂ CHINUIȚI SĂ INVENTAȚI TOT FELUL DE PRĂPĂSTII PENTRU A INVERSA REALITĂȚILE ȘI A DOSI EVIDENȚELE

(Din CONTRIBUȚII LA ISTORIA VALAHILOR)

Комментарии

В сети

Doru Ropceanu

· 

Gheorghe Haficiuc:

MOTTO: "Nicaieri pe tot cuprinsul romanesc nu se afla, pe un spatiu atat de mic, atata bogatie de istorie romaneasca, atatea amintiri scumpe ale trecutului".

In incheierea acestui material, suntem nevoiti sa ne referim la situatia deloc imbucuratoare in care a ajuns cultura noastra traditionala astazi. Caci, spre nenorocul nostru, nici acest coltisor de tara n-a fost scutit de actiunea nefasta, demolatoare de cultura si neam, de pervertire a valorilor in ultimii cincizeci de ani de stapanire a fortelor satanice comuniste. Din toate cate au fost, frumoase si bune, abia pe ici-colo s-a putut salva cate ceva printr-o impotrivire supraomeneasca si cu riscuri enorme ale satenilor nostri inimosi si cu dragoste de neam. Astfel s-a detasat o subzona etnografica vizibil diferita de rest, in care se mai pastreaza la sarbatori mandrul port de odinioara si frumoasele datini, unde se mai vorbeste de cate un batran vechea limba domoala - expresie a unei gandiri logice si a intelepciunii traditionale, o limba nepoluata, clara si raspicata, de ai tot asculta-o cu drag ca pe o doina de demult, ca pe un descantec aducator de alinare. E vorba de satul Cupca, unde valorile culturale s-au pastrat aproape integral si satele din jur: Suceveni, partile din dreapta Siretului ale satelor Carapciu, Iordanesti (vechiul Ardanesti) si Ropcea, o parte din satele Patrautii de Jos si Ciudei si satul Crasna (cu exceptia zonei sale industriale), avand traditiile pastrate partial. Acestea sunt focarele de cultura stramoseasca salvate, poate si datorita situarii lor geografice, de agresiunea dementa a molimei rosii. In rest, tot ce a legat sufleteste pe Eminescu de acest plai, inclusiv graiul popular, acum e falsificat, denaturat, starpit, valorile culturale si legile strabune cultivate cu dragoste pe aceste meleaguri au intrat sub Zodia Pierzaniei.

A plecat dintre noi Gheorghe Haficiuc, un mare om de cultură, eminescolog, istoric-etnograf, un profund cunoscător al etnogenezei poporului valah.

Dumnezeu să te aibă în pază, Bade Gheorghe.

Câteva gânduri lăsate urmașilor:

- Veşnicia vetrei străbune este un DAT FUNDAMENTAL a legilor genetice care nu se supune voinţei invadatorilor; aceştia pot doar să profaneze moştenirea culturală a neamului autohton şi a sfintelor sale drepturi...

-De n-ar fi fost și de n-ar fi „bătrînii borfași de hotare”, hotare etnice și omenești, astăzi ar domni în lume ordinea dreptății și păcii, ordinea înțelepților druizi celți, iar acest mare, nobil și talentat neam al valahilor, ar fi avut un alt destin.

- Despre starea de ruină în care se află parcul dendrologic din Carapciu şi indiferenţa iresponsabilă a forurilor în sarcina cărora cade îngrijirea şi conservarea acestuia, s-ar putea scrie lungi şi dureroase rînduri. Acestea însă n-ar avea alt rezultat decît să-i enerveze pe unii, sau să-i plictisească, lăsîndu-i impasibili, pe cei cu "nervii mai tari", aşa cum se întîmplă cu multe alte articole ale noastre referitoare la problemele actuale. De aceea, în cele ce urmează, voi încerca să redau imaginea de altă dată al acestui parc, mai precis din perioada interbelică, cînd "civilizaţia" căpătuirii cu orice preţ încă nu dusese la negarea laşă a naturii şi a Ceatorului ei, cînd criteriile frumosului - armonia şi perfecţiunea alimentau confortul spiritual al omului, iar conştiinţa nu putea exista fără darul contemplării.

- Opera de nimicire a vietăţilor pădurilor noastre, începută în 1940-1941, a continuat cu înverşunare după 1944, pentru a se ajunge în anii 70 ca toţi cerbii şi căprioarele să fie exterminaţi în totalitate. Rămăsese doar un singur cerb, şi acela din beton, pus la vedere în pădurea Cosminului ca o glumă sinistră, ca o luare în derîdere a naturii noastre batjocorite...

- LIMBA MATERNĂ

a unui om sau a unui popor, este unica limbă pe care acesta a gîngurit-o la sînul mamei, e limba în care era alintat cînd era scăldat şi înfăşat în scutece, e limba cu care a crescut şi a deprins primele noţiuni despre lumea din jur; este limba pe care a purtat-o în suflet toată viaţa ca pe cea mai scumpă şi sfîntă moştenire...

Cînd i se ia această limbă sau i se interzice s-o folosească, indiferent sub ce pretext, se comite o crimă oribilă împotriva naturii şi umanităţii, crimă care nu poate fi iertată în veci!

George Haficiuc printre prieteni (familia Ioana si Ciprian Bojescu din Suceava și arhivistul Dragos Olaru)

Dragos Olaru)

//////////////////////////////