FÂNTÂNA ALBĂ - 2012

Interviu cu un roman adevarat. Domnul Gheorghe Holovati, supravietuitor al masacrului de la Fantana Alba, in dialog cu Toma Roman jr. http://www.jurnalul.ro/special/o-farsa-sinistra-a-nkvd-ului-masacrul-de-la-fantina-alba-i-au-ras-cu-mitraliera-pe-romani-de-1-aprilie-1941-612070.htm Sursa VIDEO: http://youtu.be/rNOCasnvDmU Românii de pretutindeni adunaţi la Fântâna Albă pentru a-i pomeni pe românii seceraţi de ostaşii sovietici Sursa foto: Nicolae Hauca

Ziua de 1 aprilie va rămâne pentru totdeauna o filă neagră în istoria Bucovinei, în istoria românilor de pretutindeni. Cu 71 de ani în urmă în Poiana Varniţa din localitatea Fântâna Albă din regiunea Cernăuţi au fost seceraţi de mitralierele ostaşilor sovietici mii de români din lunca Siretului, din localităţile Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos, Cupca, Suceveni, Iordăneşti, Carapciu, Prisăcăreni. Aceştia au pornit pe drumul libertăţii spre Patria mamă, cu gândul la o viaţă mai bună şi fericită având în mâini prapore luate din sfintele biserici. Tineri şi bătrâni, copii şi părinţi au fost omorâţi mişeleşte de către sovietici şi îngropaţi unii chiar de vii în două gropi mari. Câteva zile la rând, afirmau martorii de atunci, pământul inundat de sânge se mişca încontinuu.

În această zi de duminică, sute de români din nordul Bucovinei, dar şi din România s-au adunat pe valea Plângerii pentru a păstra un minut de reculegere în memoria martirilor neamului. Au fost prezenţi autorităţile locale, deputatul poporului în Rada Supremă a Ucrainei, dl. Ion Popescu, un sobor de preoţi împreună cu eeneoriaşii din localităţile învecinate, lideri ai asociaţiilor culturale, profesori, elevi, martori ai acelor vremuri, rudele celor seceraţi de gloanţe. O delegaţie specială în frunte cu Senatorul român Viorel Badea, Secretarul de Stat, Eugen Tomac, alţi membri ai Departamentului pentru Românii de Pretutindeni au sosit de la Bucureşti. Ca de fiecare dată la asemenea manifestări sunt prezenţi şi membrii Consulatul General al României la Cernăuţi.

Mai întâi un sobor de preoţi în frunte cu protopopul raionului Hliboca Ioan Gorda şi stareţul Mănăstirii Putna Velnic Melchisedec, împreună cu alţi preoţi au oficiat un serviciu divin. Cuvinte răscolitoare au rostit înaltele feţe bisericeşti, deputatul poporului în Rada Supremă a Ucrainei, dl Ion Popescu, preşedintele consiliului rational Hliboca Valeriu Rotar ş.a.

“Îi pomenim pe martirii împuşcaţi pe locurile acestea. Ne-am rugat ca Dumnezeu să-i aşeze cu drepţii. Nădăjduim poate să mai venim în locurile acestea să ne mai rugăm pentru ei. Poate va rândui preabunul Dumnezeu ca pe locul acesta să se ridice o biserică măreaţă, unde să fie pomeniţi. Şi noi aşijderea trebuie să ne adunăm forţele ca să ridcăm un locaş mareţ. Gândul acesta aici mi-a venit, pentru a ne aminti de moşii şi strămoşii noştri, a ne cunoaşte rădăcinile. Avem datoria sfântă ca fiecare dintre noi să ne cunoaştem spiţele neamului, rădăcinile neamului nostru, şi acolo pe pomelnicul care îl avem să ni-i trecem acolo şi să ne aducem aminte cu drag despre ei. Ei pentru ei nu mai pot face nimic, însă noi pentru ei mai putem face câte ceva”, a declarat stareţul Mănăstirii Putna Melchisedec.

Cuprins de emoţii, Secretarul de Stat, dl. Eugen Tomac a ţinut să menţioneze: “E un moment extrem de important. Ziua de 1 aprilie va rămâne ca o zi de referinţă pentru noi românii, indiferent unde ne aflăm astăzi, pentru că în urmă cu 71 de ani, într-o zi de Paşti oameni nevinovaţi cu sufletele curate au hotărât să îşi schimbe destinul. Gândurile rele le-au luat sufletele şi obligaţia noastră este astăzi să-i pomenim şi faptul că şi-au pierdut viaţa într-o zi de Paşti, aici într-un loc blestemat, ne obligă pe noi să ne aducem aminte, să-i pomenim cât mai des pentru că s-au jertfit pentru demnitatea noastră, iar responsabilitatea noastră este de a le purta vie memoria şi de a lupta pentru aceste lucruri care sunt ca o rană deschisă pentru naţiunea noastră ca să nu se mai repete”, a conchis secretarul de stat Eugen Tomac. Cu un mesaj şi cu un gând sincer a fost prezent la acest parastas şi senatorul român Viorel Badea, care a declarat următoarele: “Pe de o parte normal că mă inundă tristeţea, pe de altă parte însă mă cearcă o foarte mare bucurie pentru că jertfa acestor oameni nu a fost înzadar. Eu zic că a sosit momentul să nu ne mai fie ruşine de noi, să nu ne mai fie frică de adevăr. A sosit momentul să recunoaştem că românii sunt o naţiune puternică, că România şi-a primit mereu fiii şi că trecutul nostru, prezentul şi viitorul s-a clădit pe jertfa acestor oameni. Ceea ce-mi doresc eu foarte mult este ca autorităţile din România să se aplece cu mult mai multă seriozitate şi responsabilitate spre acest tip de realităţi. Şi îmi doresc foarte mult ca acum pentru totdeauna românii să înţeleagă că dacă sunt împreună vor fi puternici.Vreau să spun că astăzi în România este comemorată prin lege Ziua victimelor comunismului, ziua deportărilor staliniste. Nu trebuie să uităm aşa ceva, trebuie să le spunem copiilor noştri, trebuie să scoatem adevărul la suprafaţă şi abia atunci vom reuşi să fim liberi”, este convis senatorul Viorel Badea. “Este un moment pe care îl simţim parcă din ce în ce mai puternic an de an, a ţinut să menţioneze doamna Tatiana Popa, Consul General al României la Cernăuţi, continuându-şi gândul. Prezenţa Dumneavoastră aici într-un număr atât de mare este cea mai perfectă dovadă a cinstei şi respectului pe care toţi românii îl acordă martirilor şi înaintaşilor neamului. Cinste eroilor neamului nostru!” Celor prezenţi la parastasul de la Fântâna Albă, creştinii din valea Siretului le-au dat de pomană colaci, lumânare, au întins o masă cu bucate de post, aşa precum ar trebui creştineşte să-i pomenim în fiecare an. Vitalie Zâgrea, Cernauti Fotografii de Nicolae Hauca ***********************************************************************************

1 aprilie 1941-1 aprilie 2012: 71 de ani de neuitare a masacrarii a peste 3000 de romani de catre comunistii sovietici la Fantana Alba, Nordul Bucovinei, Ucraina / Romanian Global News ******************************************************************************** Ca urmare a pactului sovieto-german si ultimatumului dat de Sovietici de cedare a Basarabiei a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, o populatie de 4 milioane de romani au ramas sub cizma ruseasca, sperand mereu la reintregirea cu familiile lor ramase in Tara. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD-ul au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în Romania ilegal. ******************************************************************************** Din zonele mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare. Autorităţile sovietice au reacţionat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea graniţelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude şi în România şi declarându-le trădători de ţară şi deportându-le la muncă forţată. Listele unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localităţi includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de ţară chiar şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţii să fugă în România. La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Pe 1 aprilie 1941 s-au adunat cateva mii de romani ce proveneau din comunele Icesti, Carapciu, Suceveni, Iordanesti, Patrautii de Jos, Patrautii de Sus si din satele Cupca si Dimca cu dorinta de a trece granita sovieto-romana si de a scapa de ororile bolsevice. In satul Cupca, multimea numara peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purtand brauri tricolore. Din biserica din Suceveni se iau trei cruci, iar pe una dintre ele se infasoara un steag alb, tocmai pentru a arata autoritatilor sovietice intentiile pasnice. In fruntea coloanei se afla si un tricolor. Din marturii, reiese ca participantii au cerut incunviintarea autoritatilor din zona pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rugamintile lor. Luandu-si destinul in propriile maini, multimea se indreapta spre granita. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici îi aşteptau ascunşi în pădure. Atunci cand coloana a aparut s-a dezlantuit iadul. Sovieticii au tras in plin cu mitralierele, încontinuu, secerând copii, femei, batrani. Cei putini care au reusit sa fuga au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. Cei răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var. După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Au supravieţuit puţini. Între 1940-1941, din cauza emigrărilor, deportărilor şi asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul (regiunea) Cernăuţi au mai rămas doar 192.000. S-a afirmat că aceste persecuţii au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populaţiei româneşti, plănuit şi executat de regimul sovietic.

********************************************************************************************* Comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă 3 apr 2012 | 10:06 de Daniela Hadei sursa: union.md | sursa foto: dprp.gov.ro O slujbă de pomenire în memoria românilor, victime ale masacrelor de la Fântâna Albă, din 1941(regiunea Cernăuţi, Ucraina), a fost oficiată pe întâi aprilie în această localitate. La ceremonie au participat mai mulți oficiali români și ucraineni, cât și peste 50 de studenți care studiază în Suceava. Evenimentul a continuat la Mănăstirea Putna, acolo unde, la invitaţia Arhimandritului Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii, delegaţia română a participat la o altă slujbă de pomenire a victimelor. Masacrul de la Fântâna Albă, supranumit şi Katyn-ul românesc, este unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria românilor. Măcelul a fost declanşat în momentul în care în jur de 3000 de români au încercat să treacă graniţa sovieto-română trasată ca urmare a ultimatumului din iunie 1940 prin care România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu de peste 3 milioane de locuitori. Ziua de întâi aprilie a fost instituită anul trecut, drept Ziua Națională în memoria românilor, victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. La iniţiativa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, la Mănăstirea Putna, judeţul Suceava, a fost ridicată, anul trecut, o troiţă în memoria victimelor masacrului de la Fântâna Albă. ************************************************************************************************ Victimele masacrului de la Fântâna Albă au fost comemorate printr-un moment de reculegere Duminica trecută la Varniţa, în apropierea satului Fântâna Albă, protopopul raionului Ioan Gorda împreună cu preoţii din satele raionului a oficiat o liturghie de pomenire pentru cei ucişi fără vină de grănicerii sovietici, încercând să treacă graniţa la 1 aprilie 1941. La locul tragediei au venit rudele celor ucişi, primarii şi locuitorii satelor Camenca, Cupca, Dimca, Suceveni, Carapciu, Prisăcăreni, Iordăneşti, şi din raioanele vecine Herţa şi Storojineţ. Printre cei prezenţi au fost deputatul poporului din Ucraina Ion Popescu, preşedintele Consiliului raional Valeriu Rotar, adjunctul şefului Administraţiei raionale de stat Mihai Bojescu, deputata Consiliului regional Aurica Bojescu, Consulul General al României în regiunea Cernăuţi Tatiana Popa şi, de asemenea, oaspeţi de onoare din România — Secretarul de Stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României Eugen Tomac, senatorul Viorel Badea, stareţul Mănăstirii Putna Melchisedec. Un discurs de doliu a ţinut preşedintele Consiliului raional. Cei prezenţi i-au comemorat pe cei ucişi printr-un moment de reculegere şi au depus coroane de flori la memorialul înălţat aici. Directoarea Centrului teritorial Evdochia Maximiuc a împărţit colaci. Gospodinele din satele din raion le-au împărţit tuturor celor prezenţi ceai cald şi sărmăluţe ca pomană. Au trecut 71 de ani de la tragedie şi 21 — de când puterea a instalat un monument, recunoscând acest eveniment, şi pentru prima oară a desfăşurat o ceremonie de comemorare. Aceasta s-a întâmplat înainte de proclamarea Independenţei Ucrainei. În ultimii ani teritoriul a fost amenajat, a fost construit un monument, iar anul trecut — şi un paraclis. Martori vii ai acelui eveniment au rămas doar câţiva. Toţi sunt înaintaţi în vârstă şi din cauza sănătăţii n-au putut să participe la ceremonie. A venit doar unul, locuitorul satului Dimca Sava Şorodoc. Istoria aceasta ascunde încă multe mistere. În fondul special al Arhivei regionale se păstrează câteva volume ale aşa-numitului dosar de la Fântâna Albă. Detalii despre această istorie cititorii ziarului nostru pot afla din cartea „Ghiocei însângeraţi”, apărută anul trecut la editura „Zelena Bucovina”. Autorul acestui articol împreună cu cameramanii Companiei de stat de televiziune şi radio Cernăuţi l-au vizitat pe participantul la acel marş, locuitorul de 90 de ani a satului Dimca Toader Mihailiuc, care numai datorită sprintenelii sale a reuşit să scape din măcel. Au fost, de asemenea, şi la locuitorul satului Petriceanca Gheorghe Sidoreac. El mergea în primele rânduri ale coloanei, ducea crucea şi a văzut cu ochii săi mitralierele. A fost rănit şi a stat închis la Cernăuţi două luni. Anii zboară, regimurile se schimbă dar la locul tragediei vin în fiecare an oameni pentru a-i comemora pe cei ucişi. Acum trăim toţi bine în regiunea noastră multinaţională şi ne dorim ca aşa să fie întotdeauna. Graniţele sunt în prezent deschise şi cetăţenii noştri pot să-şi viziteze fără piedici rudele din România. Petro CHIRSTIUC Foto Nicolae Hauca