VEZI 2 VIDEO AICI : https://www.facebook.com/gregary.snigureac/videos/2460858203962930/?t=18 si aici ;
https://www.facebook.com/gregary.snigureac/videos/2460855027296581/?t=5
Marți seară, 8 octombrie, trupa Teatrului național „Mihai Eminescu” din Chișinău a zguduit inimile spectatorilor care au umplut până la refuz sala Teatrului muzical-dramatic „Olga Kobîleanska” din Cernăuți. Actorii Teatrului chișinăuian au adus în scenă drama în două acte „Dosarele Siberiei”. Timp de aproape trei ore spectatorii de parcă au trăit acel calvar stalinist prin care au trecut românii din Basarabia în 1940 apoi după 1944, când armata roșie a venit să elibereze aceste pământuri de „sub ocupația română”. Pe exemplul unor sate din Moldova regizorul aduce în scenă, cu marele său talent și talentul actorilor, iadul prin care au trecut oamenii locului odată cu ocupația sovietică — deportările în masă a populației autohtone în Siberia rusească, extremul nordic și stepele Kazahstanului. Aici bieții români, bărbați, femei, copii, duși săptămâni întregi în vagoane de animale, însetați și înfometați, au lucrat la tăierea pădurilor, constituirea colhozurilor, măcinarea pietrei. Orice încercare de a aduna un pumnișor de boabe de grâu din noroi sau de zub zăpadă se pedepsea drastic. Acești oameni, numiți și tratați de noile autorități ca „dușmani ai poporului” au văzut adevăratul iad pe pământ, însă acei care l-au supraviețuit nu și-au trădat limba și pământul lor sfânt.
Pe această temă s-au scris sute, poate mii de articole, au fost înregistrate sute de mărturisiri ale celora care au reușit totuși să-l bată pe Stalin prin supraviețuirea lor, s-au editat cărți, sau turnat filme. Însă o dramă jucată pe scena de teatru, atât de impunător și atât de aproape de adevăr, cel puțin eu nu cunosc. Și atât de adevărat puteau s-o pună în fața spectatorului doar urmașii celora care au trăit această urgie bolșevică.
Și spectatorul nord-bucovinean a primit cu deosebite emoții și retrăiri această capodoperă teatrală. Soarta înaintașilor acelora adunați în sala Teatrului cernăuțean a fost identică cu a fraților lor basarabeni: aceleași deportări, aceleași calvaruri, aceleași GULAG-uri. Nu odată scriind și publicând mărturisiri ale consătenilor mei iordăneșteni sau ale celora din satele învecinate, citind ceea ce au scris în timp colegii de breaslă de la alte publicații despre distrugerea directă a unui popor — toate acestea au fost văzute pe principala scenă teatrală din nordul Bucovinei în trăirile actorilor de la Chișinău. Talentul marelui regizor Petru Hadârcă, prezent în sală, ne-a îmbrăcat în pielea înaintașilor noștri care au primit „lumina Moscovei”. Și de mirare rămâne faptul când unii, chiar intelectuali de factură, de la noi, mai „cântă” și astăzi Moscovei cu atâta dragoste, de te iau fiorii. Ei neapărat trebuie să vadă „Dosarele Siberiei”, iar acei care le-au văzut, dar mai regretă după ruși, să mai caute această dramă, s-o vadă, s-o vadă, s-o vadă și să-și închipuie prin ce au trecut buneii și străbuneii lor...
Pe această temă s-au scris sute, poate mii de articole, au fost înregistrate sute de mărturisiri ale celora care au reușit totuși să-l bată pe Stalin prin supraviețuirea lor, s-au editat cărți, sau turnat filme. Însă o dramă jucată pe scena de teatru, atât de impunător și atât de aproape de adevăr, cel puțin eu nu cunosc. Și atât de adevărat puteau s-o pună în fața spectatorului doar urmașii celora care au trăit această urgie bolșevică.
Și spectatorul nord-bucovinean a primit cu deosebite emoții și retrăiri această capodoperă teatrală. Soarta înaintașilor acelora adunați în sala Teatrului cernăuțean a fost identică cu a fraților lor basarabeni: aceleași deportări, aceleași calvaruri, aceleași GULAG-uri. Nu odată scriind și publicând mărturisiri ale consătenilor mei iordăneșteni sau ale celora din satele învecinate, citind ceea ce au scris în timp colegii de breaslă de la alte publicații despre distrugerea directă a unui popor — toate acestea au fost văzute pe principala scenă teatrală din nordul Bucovinei în trăirile actorilor de la Chișinău. Talentul marelui regizor Petru Hadârcă, prezent în sală, ne-a îmbrăcat în pielea înaintașilor noștri care au primit „lumina Moscovei”. Și de mirare rămâne faptul când unii, chiar intelectuali de factură, de la noi, mai „cântă” și astăzi Moscovei cu atâta dragoste, de te iau fiorii. Ei neapărat trebuie să vadă „Dosarele Siberiei”, iar acei care le-au văzut, dar mai regretă după ruși, să mai caute această dramă, s-o vadă, s-o vadă, s-o vadă și să-și închipuie prin ce au trecut buneii și străbuneii lor...
Mulțumiri organizatorilor
Principalul complice în organizarea spectacolului la Cernăuți a fost Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”. Președintele acesteia Vasile Bâcu a mulțumit în prezența spectatorilor directorilor a două Teatre — celui de la Chișinău și Cernăuți și le-a înmânat directorilor acestor instituții Petru Hadârcă și Iurii Marceac câte o Diplomă de Excelență din partea Societății „Mihai Eminescu”.
Petru Hadârcă a mulțumit publicului bucovinean față de care și-a exprimat admirația, acesta din urmă minute în șir aplaudând în picioare. Victor Jurat, directorul adjunct al Tetrului „Olga Kobîleanska” pentru organizarea spectatorilor, a invitat trupa Teatrului „Mihai Eminescu” din Chișinău la o colaborare pe viitor.
Principalul complice în organizarea spectacolului la Cernăuți a fost Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”. Președintele acesteia Vasile Bâcu a mulțumit în prezența spectatorilor directorilor a două Teatre — celui de la Chișinău și Cernăuți și le-a înmânat directorilor acestor instituții Petru Hadârcă și Iurii Marceac câte o Diplomă de Excelență din partea Societății „Mihai Eminescu”.
Petru Hadârcă a mulțumit publicului bucovinean față de care și-a exprimat admirația, acesta din urmă minute în șir aplaudând în picioare. Victor Jurat, directorul adjunct al Tetrului „Olga Kobîleanska” pentru organizarea spectatorilor, a invitat trupa Teatrului „Mihai Eminescu” din Chișinău la o colaborare pe viitor.
Cum fără puțină morală?!
Într-adevăr publicul bucovinean poate fi numit un public deosebit de primitor, receptiv... Așa suntem noi, cu dorul de cultura noastră teatrală de care, totuși, ducem lipsă, chiar dacă în ultima vreme ne-am bucurat mult de Teatrul „Matei Vișniec” din Suceava, ne vom bucura în curând de alte trupe teatrale de mare valoare de la București și Botoșani.
Dar mai rămân niște lucruri care nu ar trebui să ne caracterizeze și ar fi o minune să dispară! Dacă înainte de începerea spectacolului toți suntem rugați să închidem telefoanele pe durata prezentării, de ce vre-o 10-20 de persoane din 750 trebuie totuși să nu-l închidă? Să audă cu toții, când e liniștea mai mare în sală, ce muzică faină are la telefon? Sau nu are alt timp de a-și scrie sms-uri cu nu știu cine așa de important în acele două-trei ore?! Și aceasta vorbește despre cultura noastră.
Nicolae Șapcă,
Vicepreședinte al Societatății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”
„Monitorul de Hliboca”
Într-adevăr publicul bucovinean poate fi numit un public deosebit de primitor, receptiv... Așa suntem noi, cu dorul de cultura noastră teatrală de care, totuși, ducem lipsă, chiar dacă în ultima vreme ne-am bucurat mult de Teatrul „Matei Vișniec” din Suceava, ne vom bucura în curând de alte trupe teatrale de mare valoare de la București și Botoșani.
Dar mai rămân niște lucruri care nu ar trebui să ne caracterizeze și ar fi o minune să dispară! Dacă înainte de începerea spectacolului toți suntem rugați să închidem telefoanele pe durata prezentării, de ce vre-o 10-20 de persoane din 750 trebuie totuși să nu-l închidă? Să audă cu toții, când e liniștea mai mare în sală, ce muzică faină are la telefon? Sau nu are alt timp de a-și scrie sms-uri cu nu știu cine așa de important în acele două-trei ore?! Și aceasta vorbește despre cultura noastră.
Nicolae Șapcă,
Vicepreședinte al Societatății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”
„Monitorul de Hliboca”
Foto Nicolae Haucă
P.S. Pe 9 octombrie, la ora 18.00, drama „Dosarele Siberiei” a fost vizionată la Casa de Cultură din Horbova, raionul Herța, unde responsabil de organizare este membrul Prezidiului Societății „M.Eminescu” Adrian Medvedi.
Circa 1000 de spectatori au vizionat DOSARELE SIBERIEI, la Cernăuți și Horbova 🎭🎭
Mai mult de 1000 de spectatori au vizionat spectacolul DOSARELE SIBERIEI, la Cernăuți și Horbova, în zilele de 8 și 9 octombrie 2019. Acest lucru a fost posibil grație suportului financiar oferit de Ambasada Statelor Unite ale Americii, turneul a avut loc în cadrul proiectului Zilele Europei ale Patrimoniului, sprijinit de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova și de Consiliul Europei.
Teatrul Academic Regional Muzical-Dramatic „Olga Kobileanski” din Cernăuți are o capacitate de 750 de locuri și este un edificiu de patrimoniu, construit în 1904 de arhitecții vienezi Fellner și Helmer, autorii teatrelor din Viena, Odessa și Iași. Horbova este o localitate de etnici români în care activează o trupă de Teatru popular de amatori, de limbă română, într-o Casă de cultură cu o capacitate de 500 de locuri.
La organizarea turneului am colaborat cu Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, în persoana lui Vasile Bâcu, președinte, cu primarii localităților Herța – Vasile Scripcaru, Ostrița –Vasile Țurcanu, Mahala – Elena Nandriș; cu Rodica Cojocaru, doctor în filologie, Elena Piligaci de la Institutul de Educație și Calificare a cadrelor didactice, Adrian Medvedi, șeful direcției Cultură, Turism și Relații Externe, primăria județului Herța, Alexandru Andrieș, cărora ne exprimăm gratitudinea.
Sperăm că „Dosarele Siberiei”, după memoriile românilor deportați și condamnați la GULAG: E. Chele, M. Cemârtan-Spânu, I. Moraru, a atins inimile spectatorilor și i-a îndemnat la reflecție, așa cum o face un spectator, vorbitor de limbă ucraineană, într-un comentariu pe un site: „Кожна дія - ножем по серцю, тому що серед цих героїв були і мої прадіди, і мої родичі. Хотілося б процитувати із статті, репост якої надаю. Дану виставу треба показувати, показувати і показувати. Невже серед нас, потомків цих замучених людей, до сих пір є адепти Москви, невже хтось ще сміє ностальгувати по радянській владі?” („Fiecare scenă – a fost ca un cuțit în inimă. Printre aceste personaje mi-am recunoscut și bunicii, și rudele mele. Aș vrea să citez dintr-o postare anterioară. Asemenea spectacole trebuie prezentate, prezentate și iar prezentate. Oare chiar printre noi, nepoții unor oameni atât de chinuiți, au mai rămas adepții Moscovei, care mai au nostalgii după puterea sovietică?”)
La organizarea turneului am colaborat cu Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, în persoana lui Vasile Bâcu, președinte, cu primarii localităților Herța – Vasile Scripcaru, Ostrița –Vasile Țurcanu, Mahala – Elena Nandriș; cu Rodica Cojocaru, doctor în filologie, Elena Piligaci de la Institutul de Educație și Calificare a cadrelor didactice, Adrian Medvedi, șeful direcției Cultură, Turism și Relații Externe, primăria județului Herța, Alexandru Andrieș, cărora ne exprimăm gratitudinea.
Sperăm că „Dosarele Siberiei”, după memoriile românilor deportați și condamnați la GULAG: E. Chele, M. Cemârtan-Spânu, I. Moraru, a atins inimile spectatorilor și i-a îndemnat la reflecție, așa cum o face un spectator, vorbitor de limbă ucraineană, într-un comentariu pe un site: „Кожна дія - ножем по серцю, тому що серед цих героїв були і мої прадіди, і мої родичі. Хотілося б процитувати із статті, репост якої надаю. Дану виставу треба показувати, показувати і показувати. Невже серед нас, потомків цих замучених людей, до сих пір є адепти Москви, невже хтось ще сміє ностальгувати по радянській владі?” („Fiecare scenă – a fost ca un cuțit în inimă. Printre aceste personaje mi-am recunoscut și bunicii, și rudele mele. Aș vrea să citez dintr-o postare anterioară. Asemenea spectacole trebuie prezentate, prezentate și iar prezentate. Oare chiar printre noi, nepoții unor oameni atât de chinuiți, au mai rămas adepții Moscovei, care mai au nostalgii după puterea sovietică?”)
Diana Kuchurean
RăspundețiȘtergere4 ч. ·
Вчора вдалося бути присутньою на показі вистави "Сибірські досьє" Кишинівського Національного Театру ім. Міхая Емінеску, який відбувся у Чернівецькому музично-драматичному театрі ім. О.Кобилянської. Спектакль присвячений сталінським депортаціям в Бесарабії, але і на Буковині відбувалися ці ж самі трагічні події, які стосувалися наших дідусів і прадідів. Кожна дія - ножем по серцю, тому що серед цих героїв були і мої прадіди, і мої родичі. Хотілося б процитувати із статті, репост якої надаю.
Дану виставу треба показувати, показувати і показувати. Невже серед нас, потомків цих замучених людей, до сих пір є адепти Москви, невже хтось ще сміє ностальгувати по радянській владі?